Desi cam la spartul targului, negutatorii romani vin cu marfa noua si reusesc sa o si vanda

Cu toate ca nevoile de finantare ale statului roman pareau a fi acoperite pentru acest an si ca o parte insemnata a acestora a fost finantata prin emisiuni in EUR record atat pe piata internationala cat si pe piata locala (atat catre banci cat si catre populatie), Ministerul Finantelor a mai plusat o data si a iesit pe piata de Euro-obligatiuni cu doua noi emisiuni, cu scadente la 9 si respectiv la 20 de ani, cumuland o suma totala de 2,5 miliarde EUR. In ciuda abundentei de obligatiuni existente pe piata secundara, dintre care peste 9 miliarde euro fusesera emise doar in acest an, interesul initial a fost unul masiv, de circa 12 miliarde euro, ceea ce a permis Ministerului de Finante roman sa reduca pretul – initial generos – al emisiunii la niveluri apropiate celor de pe piata secundara. Astfel, desi la aparitia unei marfi noi de obicei marfa veche se ieftineste, Eurobondurile romanesti mai vechi si-au pastrat deocamdata preturile ferme. Putem asadar vorbi de un succes al emisiunii, care surprinde cu atat mai mult cu cat aceasta a venit intr-o perioada de incertitudine, pe de o parte datorita apropierii alegerilor generale, iar pe de alta parte datorita iminentei unei hotarari a CCR legate de OUG care esaloneaza aplicarea legii pensiilor pe mai multi ani (versus litera legii care impunea o crestere de 40% in acest an). Asa cum repet mereu, insa, investorilor le place sa anticipeze si pe moment acest lucru pare sa le fi iesit partial, pentru ca CCR a anuntat amanarea unei deliberari pe speta mentionata pana in luna ianuarie, timp suficient pentru ca un nou Parlament sa initieze o modificare a legii. Un alt aspect pozitiv este ca acesti bani vor fi folositi pentru prefinantarea nevoilor statului din 2021, oferind Guvernului o flexibilitate sporita pe piete in prima parte a anului viitor.

Grafic 4: Evolutia din 2020 a randamentelor obligatiunilor emise de Romania in EUR pe o varietate larga de scadente: nici macar obligatiunile foarte lungi, de 30 de ani, nu mai depasesc ca randament nivelul de 3%

Romania, la frontiera dintre pietele emergente cu randamente mari (tari ex-UE) si cele cu randamente mici (pietele din Europa Centrala si de Est)

Asa cum demonstreaza si emisiunea de pe pietele internationale, dar si peformanta buna a titlurilor locale, obligatiunile de stat romanesti parcurg o perioada benefica pe piete. Aceasta este sustinuta se pare de o imbunatatire a evaluarii investitorilor cu privire la raportul dintre riscul si randamentul oferit de titlurile romanesti. Pentru titlurile in lei, evaluarea de riscuri are intotdeauna in vedere si aspectul legat de inflatie si de dinamica a cursului valutar, investitorii asteptandu-se ca randamentul sa acopere aceste riscuri. In graficul 5 de mai jos, puteti observa comparatia titlurilor romanesti cu scadenta la 5 ani cu cateva titluri de stat in moneda locala din tari emergente selectate din regiunea EMEA (Europa, Orientul Mijlociu si Africa). In functie de performanta din ultimul an a cursului de schimb si de randamentul calculat in termeni reali (corectat cu rata inflatiei), se observa doua clustere: cel al tarilor UE din blocul estic, care ofera randamente extrem de scazute, sub rata inflatiei, si al caror curs s-a depreciat mai putin ca urmare a crizei Covid; respectiv cel al tarilor non-UE, in care randamentele sunt mari, peste rata inflatiei, dar care au suferit presiuni de depreciere ample in ultimul an, sub povara recesiunii induse de criza Covid-19. Fundamentele macroeconomice dintre cele 2 categorii difera in mod clar in favoarea tarilor din UE, a caror performanta e puternic ancorata in constructia economica si monetara europeana. Romania face parte din aceasta categorie, dar se remarca desprinderea de plutonul tarilor Europei Centrale si de Est, cel mai probabil ca urmare a vulnerabilitatilor din ultimii ani in ce priveste deficitul bugetar si deficitul comertului exterior. Romania se mentine insa intr-un echilibru fragil si in functie de orientarea politicilor economice post-Covid ale guvernantilor romani, e probabil fie sa parcurgem drumul catre lumea europeana a randamenelor mici, sub-inflationiste (daca guvernantii vor alege politici care sa rezulte in reducerea deficitelor gemene), fie sa migram catre clusterul economiilor emergente considerate mai riscante, risc care se cere a fi remunerat mereu prin randamente mai mari. Deocamdata distanta cea mai scurta e fata de “lumea buna” a ECE, atat din punct de vedere a magnitudinilor eforturilor ce se cer a fi depuse, cat si a probabilitatii ca aceste eforturi sa fie intreprinse.

Grafic 5: Relatia dintre deprecierea cursului si randamentul titlurilor de stat la 5 ani corectat cu rata inflatiei in cazul unor tari emergente selectate din regiunea EMEA