Sigur ca e usor sa devii confuz in mijlocul unei increngaturi de contradictii aparente, dar nu trebuie totusi sa disperam, pentru ca piata e un animal viu si constient si e normal ca ea sa treaca prin momente de reflectie, mai ales dupa socul pandemic si revenirea spectaculoasa de dupa acesta. In acelasi timp, contradictiile sunt uneori doar de fatada, pentru ca, asa cum am mai mentionat de multe ori, pietele lucreaza mai mult cu viitorul decat cu prezentul. Spre exemplu, randamentele scazute ale titlurilor de stat americane, germane sau japoneze se justifica prin increderea in mentinerea unor politici de lichiditate si de dobanda stimulative din partea bancilor centrale respective pentru perioade mai lungi de timp, iar ajustarile strategiilor de politica monetara din SUA si din zone Euro, despre care am mai vorbit, par sa justifice o asemenea perspectiva. De asemenea, cresterea preturilor actiunilor relevata la nivelul indicilor bursieri majori ascund o rotatie sectoriala in cadrul pietei: astfel, spectrul amenintator al valului patru si surprizele economice negative mentionate au afectat actiunile, dar asta “s-a vazut” mai mult la nivelul sectoarelor ciclice, precum cel de energie, manufacturier sau al serviciilor de consum. In schimb, sectorul de tehnologie, spre exemplu, a revenit in prim-plan, la fel ca anul trecut, in conditiile in care marile companii de tehnologie (Big Tech) au raportat rezultate financiare mult peste asteptari, multumindu-si investitorii. Si cum indicii bursieri, mai ales indicele fanion din SUA, incep a fi influentati puternic de sectorul de tehnologie, aparenta este aceea a unei piete exuberante, desi in fundal dispersia peformantelor sectoriale este una mai ridicata. In ce priveste inflatia, sunt deja semnale conform carora accelerarea acesteia din ultimele luni isi mentine deocamdata un caracter tranzitoriu, fiind mai degraba vorba de o reasezare a preturilor (miscari de preturi relative, cum spun economistii), decat de un fenomen inflationist de durata. Dinamica relativ moderata a salariilor pare de asemenea sa intareasca aceasta perspectiva, ceea ce ar insemna ca rata inflatiei pe termen mediu – cea mai relevanta pentru bancile centrale – ar putea ramane intr-o zona favorizata de acestea, de 2-3 procente, lucru benefic pentru majoritatea activelor financiare, atat actiuni cat si obligatiuni. In concluzie, desi se pare ca riscurile abunda in jurul nostru (cum am auzit de la un investitor mai sceptic: “obligatiunile au randamente prea mici; actiunile sunt pe varf si par supraevaluate chiar si inainte de valul patru al pandemiei”), in realitate am intrat intr-o logica mai asezata, cu bataie mai pe termen lung, in care lucrurile se reasaza si se reevalueaza fara a mai exista o tema dominanta de investitii. Da, pe termen scurt pot aparea mici corectii si realinieri de preturi, insa o corectie majora si extinsa la un spectru larg de active financiare nu pare a fi in carti in lunile si trimestrele urmatoare. La nivel global, noi ramanem constructivi cu privire la activele cu mai mult risc (e.g. actiuni si obligatiuni cu rating-uri mai scazute), dar anticipam ca performantele din ultimele 12 luni vor putea fi cu greu egalate in urmatoarea perioada pe oricare dintre piete, pentru ca nici dinamica economiilor nu va mai fi la fel de spectaculoasa: vorba aceea, daca ai cazut intr-o groapa poti avea o singura data senzatia succesului de a fi iesit la suprafata prin puterile proprii.

Acest articol nu poate fi reprodus, retransmis sau publicat, in intregime sau in parte, pentru niciun scop fara acordul scris al autorului sau al SAI Erste.