Autor: Horia Braun Erdei, CEO Erste Asset Management

Scriu acest articol pe data de 2 februarie, zi care în Statele Unite ale Americii mai este cunoscuta și drept Ziua Marmotei (Groundhog Day), când americanii stau cu sufletul la gură să vadă dacă marmota din Pennsylvania își va vedea umbra și va reveni în vizuina ei, semn că iarna va mai dura, sau dacă aceasta nu-și va vedea umbra, ceea ce conform superstiției înseamnă că primăvara va veni mai devreme. Investitorii de pe piețele financiare au și ei superstițiile lor, spre exemplu ”umbra” primelor săptămâni de tranzacționare ale anului, care poate seta tonul sentimentului investițional pentru întreg anul, dar și indicatorii statistici publicați în lunile ianuarie-februarie cu privire la întreg anul anterior și, desigur, nu în ultimul rând, primele ședințe de politică monetară ale marilor bănci centrale, care pot da tonul dobânzilor pentru anul în curs.

Dacă e să credem în astfel de superstiții, începutul lui 2023 ne sugerează că ”semne bune anul are”. Astfel, piețele financiare au demarat anul cu un avânt constructiv, performanțele mai tuturor claselor de active financiare majore înregistrând valori pozitive în luna ianuarie, după cum se poate observa și în Graficul 1. Contrastați această evoluție cu startul lui 2022, vizibil din perspectiva performanțelor lunare în același grafic. Acum un an, lucrurile porniseră prost, piețele fiind în retragere, asta chiar înainte de declanșarea infamului război din Ucraina, iar acest start negativ, privind în urmă, pare să fi fost o ”piază rea” pentru  performanțele acelorași clase de active, care au suferit profund pe parcursul întregului an 2022. Desigur că piețele financiare nu se orientează doar după superstiții (și e un semn de întrebare dacă nu cumva acestea au doar un rol decorativ, de a pipera discuția despre piețe), ci într-o măsură mult mai mare după realitățile economice, a căror reprezentare financiară o și sunt în esență.

În lumea de azi, realitățile economice se comunică prin date statistice, iar cele publicate în luna ianuarie au dat motive de încredere piețelor. Astfel am aflat, cel puțin provizoriu, că principalele economii ale lumii au evitat până acum recesiunea, în ciuda presiunilor costurilor cu energia și materiile prime și a condițiilor înăsprite de finanțare – ce e drept, însă, cu ajutorul Providenței, care ne-a dat o iarnă blândă și puțin consumatoare de energie, cel puțin în Europa. Am aflat, de asemenea, că nivelul de ocupare de pe piața muncii rămâne la fel de ridicat ca în vremurile cele mai bune, dar și că, în ciuda acestui fapt, inflația începe să își atenueze presiunea, intrând pe o pantă descendentă cel puțin din perspectiva indicatorilor generici (headline) ai prețurilor de consum. Am mai aflat totodată, că pe lângă marmotă, pare că și ursul Panda vrea să iasă din hibernare, respectiv că autoritățile aflate la cârma Chinei au renunțat la politica zero-Covid, creând premisele unei redeschideri graduale a economiei chinezești, care, fiind a doua cea mai însemnată din lume, evident că va impacta dinamismul economiei globale. Toate acestea sunt deocamdată vești bune, cel puțin în interpretarea investitorilor care și-au deschis portofelele și și-au umplut portofoliile la începutul acestui an.

O temere a investitorilor a reprezentat-o însă faptul că veștile mai bune din economie și de pe piețe ar putea încuraja băncile centrale să fie mai agresive în marșul lor de majorare a dobânzilor, așa cum s-a întâmplat în cel puțin două rânduri anul trecut, când exuberanța piețelor în revenire din lunile iulie și octombrie a fost curmată de măsuri și retorici aspre din partea bancherilor centrali, îngrijorați că exuberanța din investiții va contamina și consumatorii și va duce la perpetuarea excesului de cerere și a inflației ridicate. Cele două ședințe ale bancherilor centrali din SUA și Europa din chiar primele zile ale lunii februarie (ultima chiar de Ziua Marmotei…) au adus într-adevăr noi măsuri de majorare a ratelor de dobândă (cu 0,25 puncte procentuale în SUA și cu 0,5 puncte procentuale în Europa) și retorica guvernatorilor acestor bănci a rămas una precaută vizavi de perspectiva scăderii inflației, respectiv a creșterilor viitoare ale dobânzilor. Cu toate acestea, a lipsit acea ”dojenire” a investitorilor optimiști și a apărut mult mai clar luminița de la capătul ciclului de majorări de dobândă, care, dacă lucrurile merg conform anticipațiilor, ar putea apărea în al doilea trimestru în cazul băncii centrale a SUA și probabil 1-2 trimestre mai târziu în cazul Băncii Centrale Europene.

Una peste alta, indiferent dacă suntem superstițioși sau contrarieni (adică, dacă ne place să ne încruntăm când alții petrec), trebuie să recunoaștem că auspiciile anului 2023 sunt îmbunătățite și ne readuc cumva într-un perimetru al normalității, după 3 ani în care am fost asaltați de două șocuri majore și disruptive (pandemia și războiul). În 2023 vom asista cel mai probabil la o normalizare relativă a inflației și la o stabilizare relativă a dobânzilor. Asta nu înseamnă însă că volatilitatea va dispărea, nici de pe piețele de acțiuni, nici de pe cele de obligațiuni. Primele vor trebui să digere dobânzi și condiții de finanțare restrictive și un mediu economic mai puțin dinamic, inclusiv și în special din perspectiva profiturilor, în ciuda redeschiderii Chinei și a costurilor îmblânzite ale combustibililor și energiei. Cele din urmă vor trebui să țină cont la un moment dat de faptul că inflația e mult mai ușor de redus de la 10% la 4%-5%, dar mult mai greu de scăzut spre 2%, dar și de faptul că, chiar și după ultimele majorări, dobânzile băncilor centrale mai au drum de parcurs spre a depăși nivelul efectiv al inflației, adică să devină ”real pozitive”, drum care, după părerea mea, nu e complet anticipat de piețele financiare.

Aceste riscuri ne fac să fim mai precauți pe ambele clase de active atunci când alocăm banii din portofoliile pe care le administrăm. În același timp, însă, magnitudinea riscurilor unor potențiale corecții pare acum mai mică decât anul trecut și, de asemenea, există factori atenuanți importanți chiar și în cazul unor conjuncturi de prețuri nefavorabile, în special dacă vorbim de activele românești. Spre exemplu, în cazul obligațiunilor, randamentele relativ ridicate ale titlurilor românești oferă un buffer semnificativ chiar și pentru situația unor noi creșteri ale dobânzilor la lei sau la euro. În cazul acțiunilor plătitoare de dividende, rata ridicată a randamentului dividendelor (procentul dividendelor preconizate din profitul aferent anului 2022, raportat la prețul de piață actual) poate oferi un buffer similar multor acțiuni românești, chiar și în cazul în care piețele internaționale ar contamina piața locală de un sentiment negativ. Avem, așadar, câteva ancore de performanță investițională pentru acest an, dar credem și că o poziționare dinamică și echilibrată e preferabilă unei atitudini pasive, fie că e vorba de investitori complet expuși, sau, dimpotrivă, complet neexpuși pe piețe (și supraexpuși pe cash sau depozite). Și ca să închei, o să răspund și întrebării din titlu: ca orice legendă, și legenda ”Zilei Marmotei” e una frumoasă și purtătoare de învățăminte, însă la finalul zilei prognoza vremii cea mai de încredere o dau tot meteorologii.  

Grafic 1: Evoluția din lunile ianuarie 2023, respectiv ianuarie 2022, a unei serii de indici reprezentând clase de active financiare locale și globale, toate exprimate în EUR pentru comparabilitate 

Prezentul material reprezintă doar un punct de vedere personal al autorului și nu poate fi asimilat în niciun fel și nu reprezintă poziția oficială a grupului BCR (sau a grupului Erste).

Acest material are un caracter pur informativ și nu reprezintă o recomandare pentru produse și investiții în instrumente financiare sau o ofertă pentru a contracta produsele sau servicii de investiții financiare la care acest material sau punct de vedere se referă. Orice referință la o cotație sau preț din prezentul material în legatură cu un produs/serviciu este doar opinia personală a autorului și nu reprezintă o ofertă indicativă din partea grupului BCR sau Erste sau o recomandare din partea acestora.

Atragem atenția asupra faptului că investițiile în instrumente financiare sunt supuse unor riscuri cum ar fi, riscul general de piață, riscuri legate exclusiv de emitent precum poziția sa financiară sau rezultatele din operațiuni, riscul legat de fluctuaţia preţurilor pieţei ce poate genera situații precum devierea prețului unor instrumente structurate comparativ cu activul suport, incertitudinea dividendelor, a randamentelor și/sau a profiturilor, fluctuația cursului de schimb.

De asemenea, aveți în vedere faptul că performanța anterioară a instrumentelor financiare nu reprezintă o garanție în ceea ce privește performanța lor viitoare. Nicio asigurare nu poate fi dată referitor la randamentul favorabil al portofoliului de instrumente financiare sau al unui emitent descris în prezentul raport. Există posibilitatea ca, datorită unor factori diverși, proiecţiile să nu fie atinse. Cauzele pot fi: volatilitatea nelimitată a pieței, volatilitatea sectorului, acțiuni ale corporațiilor, imposibilitatea accesului la informații complete sau corecte.