Autor: Horia Braun Erdei, CEO Erste Asset Management
Suntem în perioada anului când casele de investiții și economiștii de prin toată lumea își publică previziunile pentru anul următor, încercându-și mâna în îndeletnicirea curățării proverbialului glob de cristal, cu toate că sunt cu toții conștienți că globul e opac nu din cauza prafului, ci din cauza materialului netransparent din care l-a construit Divinitatea. Dar, ce să faci, dacă cere publicul, asta se livrează.
Pentru cei interesați de modul cum vede Erste Asset Management viitorul an în termenii tradiționalei prezentări a scenariilor pe termen scurt, dați-ne un semn pentru a participa la Webinar-ul de pe 13 decembrie (detalii la office@erste-am.ro). Din partea mea, veți primi acum și aici mai puține predicții acționabile din două motive: primul, fiindcă am convingerea că predicțiile noastre și modul cum ne imaginăm viitorul reflectă, vorba lui Peter Atwater, mai degrabă starea noastră de spirit actuală decât ceea ce se va întâmpla efectiv în viitor; al doilea, pentru că, odată lansată o predicție, te simți obligat să vezi lumea prin lentila ei și îți pierzi obiectivitatea și flexibilitatea de a reacționa atunci când se întâmplă lucruri contrare ei. De aceea, lumea scenariilor probabilistice mi se pare una mai realistă și mai onestă, dar ea nu e una care să vă placă pentru că vouă, precum nouă tuturor, vă plac poveștile cu deznodământ clar determinat, nu acelea cu ramificații complexe.
Voi vorbi așadar despre ceea ce știm sigur despre anul 2024, pe lângă faptul că îi urmează unui an 2023 care a fost din multe puncte de vedere surprinzător, și anume, că va fi un an bogat în alegeri cu impact major asupra economiei și piețelor, în special pentru noi în România. Alegerile prezidențiale din SUA, alegerile pentru Parlamentul European și runda triplă de alegeri din România pot determina semnificativ cursul viitor al economiei globale, europene și, implicit, românești. Și cu siguranță că nu, nu mă voi hazarda în a face pronosticuri electorale, mai ales că se mai pot întâmpla multe până la momentele efective ale alegerilor, dar și pentru că, după atâta timp de la alegerile precedente, timp în care discursurile politice au devenit tot mai polarizate – în SUA – sau total nediferențiate – în România – și în care sondajele marchează o cvasi-osificare a preferințelor, însă a unui număr tot mai restrâns de oameni, ceea ce mi se pare sigur este faptul că... vom avea parte de surprize. De aceea, cred că trebuie să fim atenți și deschiși la ceea ce ne va spune publicul electoral, care ne va dezvălui cu ce cicatrici a rămas după ce se va fi șters praful gros al pandemiei de Covid-19 și al crizei puterii de cumpărare, pentru că în funcție de aceste cicatrici vom putea probabil anticipa mult mai bine decât o putem face acum, modul în care va evolua economia și piețele nu doar în anul ce vine, ci pe mai mulți ani de acum încolo. Pentru că una e să aflăm că votantul median continuă să se plaseze în ”Centrul de Stres” în care l-a înghesuit pandemia și inflația și alta e să știm că acesta a parcurs o mare parte din drumul dinspre acel Centru către “Zona de Confort” în care optimismul și încrederea pot iniția un nou ciclu de creștere a economiei și a piețelor.
Apropo de depășirea momentului crizei inflaționiste, bula de optimism manifestată în luna noiembrie de piețele financiare are mult de-a face cu senzația de ușurare dată de tendința tot mai clară de scădere a inflației care pare să se desprindă din cele mai recente publicații statistice din țările dezvoltate, care plasează inflația din SUA la circa 3% și pe cea din Zona Euro la 2,4%. Două remarci legate de aceste cifre: în primul rând, nu cred că ele înseamnă că lupta băncilor centrale cu inflația e încheiată, pentru că ele se datorează într-o mare măsură așa-numitelor efecte de bază (comparația cu ratele foarte ridicate ale inflației din lunile similare ale anului trecut flatează prezentul), precum și scăderii prețurilor mărfurilor, în special a celor energetice și alimentare, scădere care nu poate fi automat extrapolată pentru viitor. Pe de altă parte, faptul că indicatori mai puțini volatili ai inflației, precum evoluția prețurilor serviciilor, decelerează și ei în prezent, ne dă totuși confortul că probabil am depășit, cel puțin pe termen scurt în țările dezvoltate, momentul critic în care inflația risca să decoleze în conștiința publică și să se transforme într-o inerție psihologică ce poate fi combătută doar prin orchestrarea unei recesiuni (așa cum s-a întâmplat în anii 1980). Ne vom lupta prin urmare cu inflația, dar într-un ring delimitat, dacă ar fi totuși să fac o predicție, de un nivel mediu pentru următorii 2 ani de maximum 5%, asta în cel mai sumbru scenariu pentru acei ani.
Grafic 1: Inflația din Zona Euro a ajuns la o rată anuală de 2,4%, concomitent cu re-sincronizarea scăderilor din sectorul de bunuri, respectiv cel de servicii
Sursa datelor: Eurostat
Grafic 2: Evoluția indicelui prețurilor globale la alimente
Sursa: FAO (Food and Agriculture Organization of the United Nations)
În ce privește fenomenul inflaționist local, aici, din păcate, nu putem fi atât de categorici că am ieșit din „zona de stres inflaționist”, pentru că niciun indicator de inflație publicat pentru România nu ne plasează în „zona de confort”, cu toate că o încetinire a ritmului anual e vizibilă. Acesta este și motivul pentru care, în cazul României, perspectiva unui ciclu de scăderi al ratelor dobânzilor pare mai îndepărtată decât în țările dezvoltate sau chiar în alte țări emergente.
Într-adevăr, dacă din procesul de citire a globului de cristal, așa opac cum e, a reieșit o părere majoritară a analiștilor și strategiștilor de piețe financiare, aceea este că dobânzile vor urma să scadă pe parcursul anului 2024, atât în țările dezvoltate, cât și în cele emergente. Multe dintre recomandările acestora se referă de altfel la capitalizarea acestei tendințe prin investirea unei părți mai consistente a portofoliilor de investiții în obligațiuni pe termen lung, ale căror prețuri cresc atunci când randamentele scad, lucru care se întâmplă adesea atunci când dobânzile pe termene mai scurte scad. Chiar dacă sunt de acord cu evaluarea că raportul risc/randament așteptat oferit de obligațiuni este unul mai bun decât pentru acțiuni, cred că preferința pentru obligațiuni reflectă încă o viziune pesimistă a lumii, oarecum similar cu ce se anticipa consensual la finele anului trecut pentru 2023. Obligațiunile erau și atunci preferate de mulți, mai ales în anticiparea „inevitabilei” recesiuni care a întârziat însă să apară în realitate, zădărnicind pariurile pesimiștilor și subminând performanța obligațiunilor suverane din țările dezvoltate, mai ales în termeni relativi față de alte clase de active, inclusiv depozitele bancare.
Fiind printre cei care au suferit de pe urma pesimismului excesiv în alocările fondurilor noastre diversificate, trebuie să îmi pun întrebarea dacă acest pesimism nu e cumva unul de natură psihologică. Așa cum ne spunea Daniel Kahneman, frica de a pierde o sumă de bani e de cel puțin 2 ori mai mare decât bucuria de a câștiga aceeași sumă de bani. Implicit, atunci când ne imaginăm viitorul, mai ales după 3 ani de pandemie, războaie alăturate și supermediatizate și creșteri de prețuri galopante, ne e probabil mult mai ușor să îl pictăm cu tușe cenușii decât să îl privim cu ochelari rozalii. Asta poate are de-a face și cu faptul că prezicem anul ce urmează într-un anotimp în care noaptea domină ziua și zilele cu nori le domină pe cele cu cer senin și însorit; dar, conform economistului-devenit-psiholog Peter Atwater, are de-a face și cu asimetria dintre deficitul de optimism atunci când ne lipsește încrederea versus naturalețea pesimismului atunci când am suferit de supraîncredere și ne-am ars. Cu alte cuvinte, fiind pe Pământ se pare că înțelegem mai ușor Paradisul Pierdut decât ne imaginăm Paradisul Posibil, mai ales când alternativa celui din urmă este Infernul pe care vrem cu orice preț să îl evităm.
Senzația aceasta ne ține de multe ori în loc și ne retează avântul și optimismul necesar asumării de riscuri. Cum lumea reală e probabil mult mai echitabil distribuită între scenariul paradisiac și cel infernal, consecința este că aparatul nostru psihologic, concentrat pe evitarea riscului, ne împiedică de multe ori să profităm de oportunități. Dacă pentru noi, oamenii de rând, acest lucru este un fapt al vieții pe care poate trebuie să îl acceptăm, pentru noi, cei din breasla administrării de investiții, deficitul de optimism poate fi un „păcat” de neiertat, iar pentru voi, investitorii, poate fi o șansă ratată de a avansa în drumul către bunăstare.
De aceea, când ne imaginăm anul 2024, haideți să ne gândim și la scenariile pozitive care pot apărea, chiar dacă suntem conștienți că acestea nu sunt certe, la fel cum scenariile pesimiste sunt învăluite de incertitudini. Și nu ar trebui să ne fie atât de greu, căci, dacă ne uităm peste gard sau, mai precis, peste Ocean, 2023 a fost un an în care s-a reușit performanța de a reduce semnificativ inflația fără a afecta în mod semnificativ creșterea economică și ocuparea forței de muncă și fără a genera o criză financiară. Chiar dacă performanțele macroeconomice au fost mai nuanțate în alte părți ale lumii în acest an, faptul că o “aterizare lină” din stratosfera inflației e cel puțin posibil de orchestrat, ne dă motive să fim încrezători că, prin perseverență, concentrare și puțin noroc, putem orchestra oriunde în lume o revenire în “zona de confort” a unei economii aflate pe o tendință de creștere neinflaționistă, tendință de care piețele financiare sunt îndrăgostite maxim.
Bibliografie: Peter Atwater, „The Confidence Map”, Penguin Portfolio Series, 2023.
Prezentul material reprezintă doar un punct de vedere personal al autorului și nu poate fi asimilat în niciun fel și nu reprezintă poziția oficială a grupului BCR (sau a grupului Erste).
Acest material are un caracter pur informativ și nu reprezintă o recomandare pentru produse și investiții în instrumente financiare sau o ofertă pentru a contracta produsele sau servicii de investiții financiare la care acest material sau punct de vedere se referă. Orice referință la o cotație sau preț din prezentul material în legatură cu un produs/serviciu este doar opinia personală a autorului și nu reprezintă o ofertă indicativă din partea grupului BCR sau Erste sau o recomandare din partea acestora.
Atragem atenția asupra faptului că investițiile în instrumente financiare sunt supuse unor riscuri cum ar fi, riscul general de piață, riscuri legate exclusiv de emitent precum poziția sa financiară sau rezultatele din operațiuni, riscul legat de fluctuaţia preţurilor pieţei ce poate genera situații precum devierea prețului unor instrumente structurate comparativ cu activul suport, incertitudinea dividendelor, a randamentelor și/sau a profiturilor, fluctuația cursului de schimb.
De asemenea, aveți în vedere faptul că performanța anterioară a instrumentelor financiare nu reprezintă o garanție în ceea ce privește performanța lor viitoare. Nicio asigurare nu poate fi dată referitor la randamentul favorabil al portofoliului de instrumente financiare sau al unui emitent descris în prezentul raport. Există posibilitatea ca, datorită unor factori diverși, proiecţiile să nu fie atinse. Cauzele pot fi: volatilitatea nelimitată a pieței, volatilitatea sectorului, acțiuni ale corporațiilor, imposibilitatea accesului la informații complete sau corecte.